Ceva e putred in Romania

Vesnica problema a cainilor vagabonzi. Recent, in Deva un oras amarat in tara asta uitata de Cel de sus, o adunatura de oameni geniali huligani (ca poate ma vede CNA-ul) s-au luat intr-un autorurism de teren cu cateva arme de foc si au inceput sa joace un fel de ” Call of Duty” cu caini comunitari de prin centrul orasului. Am ales in mod special “Call of Duty” pentru ca mi se pare ca respectivi au raspuns la chemarea la datorie facuta de un popor care dupa ani de zile s-a desteptat  si a vazut ca e rau sa fi muscat de un caine comunitar (si aici nu ma refer doar la durerea pricinuita de muscatura si injectiile de dupa ci si la drumurile care trebuiesc facute si la timpul <<banii>> pierduti) ca sa nu mai vorim Doamne fereste sa iti fie muscat copilul de un animal balos cu dintii ca lama de ras.

Primarul localitatii intr-un exces de zel a declarat:

Îi felicit pe cei care i-au împuşcat. Nu putem să ne batem joc de oraşul Deva şi de munca primăriei. Acei câini îşi făceau toată ziua nevoile pe rondul de flori din giratoriul de la Lido. Îi rog pe toţi vânătorii să meargă să-i ridice. Nu se mai poate aşa! Vin maşini din Călan sau din alte zone cu câini şi-i lasă la noi în oraş. Am şi eu 10 câini acasă, de rase diferite, dar pe care îi ţin în curte, fiecare cu cuşca lui. Îi rog pe deveni să ia măsuri

Din partea mea un mare BRAVO!!! domnului primar si imi pare rau ca traim in asemenea vremuri incat a fost nevoit sa isi ceara scuze si sa spuna ca a fost inteles gresit dupa aceasta declaratie extraordinara.

Cu riscul sa imi iau in cap o gramada de “dog lovers” eu sustin sus si tare un

Moarte cainilor comunitari!!!

si eventualelor amenintari de la mai sus mentionati iubitori le raspund sec:

Va ucid ca pe niste caini ce sunteti!

In rest Romania o seara faina si puneti dreq mana pe invatat.

Incep postul cu un banc scurt asa pentru a intra in atmosfera.

Cica erau intr-o padure doi cerbi. Unu avea multe coarne si celalalt avea multe coaste. Si cica se intalnesc la o rascruce cei doi cerbi si zic:

- Salut Costel!

- Salut Cornel!

Si acuma, cica unul dintre cerbi, Costel, traia in partea de padure in care se manca macaroane(spaghetti) si celalat, Cornel, traia in alta parte de padure unde se manca mamaliga (cu sau fara<<in cele mai multe cazuri>> sarmale). Si haideti sa vedem conversatia lor:

Costel: buna sara

Cornel: sara buna

Cornel: iar n-ai somn
Cornel:

Costel: la mine ii 23:16
Costel:

Cornel: true
Cornel: plm nu stau mult in sara asta ca maine vreau sa ma duc mai devreme la service
Cornel: bagamias poola ca muncesc ca naiba si shefu
Cornel: care ii un ungur tat nu ma place

Costel: faci suplimentare

Cornel: fac ca trebe
Cornel: ca nah

Costel: am auzit ca o sa taxeze tichetele de masa cu 16 la suta
Costel: tu ai?

Cornel: da
Cornel:
Cornel: de luna viitoare cice
Cornel: cica

Costel: nu stiu daca iti mai da
Costel: ca is bani 16%

Cornel: ba
Cornel: nush nici eu
Cornel: posibil sa ne dea ceva in plus la salar
Cornel: si sa nu ne mai dea bonuri
Cornel: sau sa ne dea bonuri si sa taie din salar 16
Cornel: baga-mi-as ceva in gura lor

Costel: 16% din salar ii mult mai mult decat 16% din bon

Cornel: ca trag 16% din bonurile mele amarate in loc sa traga 8% din salaru si diurna cacatzilor din parlament

Costel: poola ta mai bine votai cu geoana

Cornel: da ca tat acolo eram
Cornel: mai bine un ceausescu

Costel: nu

Cornel: macar ala nu avea datorii

Costel: ca si daca ar fi avut aceleasi intentii trebuia timp pana sa-si puna oamenii
Costel: + ca e prea bleg sa fie dictator

Cornel: amin!

Nu stiu cati dintre voi ati citit cartea “Din tara magarilor. Insemnari” de Stefan Zeletin (1882- 1934). Omul asta a scris cartea in 1916 si este vorba, dupa cum cred ca stiti deja, despre Romania. Am ales sa pun articolul la categoria “Viata la noi…” pentru ca nu vreau sa vb foarte mult despre carte ci despre mesajul acestei carti deosebite. Stefan al nostru merge el in tinerete (tineti minte vorbim de sfarsitul anilor 1800) sa studieze filozofia in Germania, obtine el doctoratul acolo, mai merge sa invete si pe la Paris, Oxford si intr-un final se intoarce in tara. Si ce zice omu cand ajunge aici dupa catziva ani buni petrecuti in “tarile calde” si vede dulcea noastra ” matʹ ” (mama pe rusa) Romania, <<Hai ma fac o documentatie, scriu si eu o carte despre tara mea>>. Si haideti sa vedem un scurt citat din aceasta carte:

Se vorbeşte frumos în ţara măgarilor. Sunt printre ei de aceia, şi nu puţini, pe ale căror buze curg vorbele mai dulci decât mierea. Te întorci de la cuvântările lor o fiinţă nouă: ceva mai curată şi mai înălţată la suflet. Ţi se umple totuşi inima de mâhnire văzându-i cum îşi reneagă cu atâta uşurinţă pe dinafară realitatea lor măgărească pe dinăuntru şi se revelează înotând cu mândrie în toată adevărata lor măgărie goală. Laş, nepăsător, mucegăit de putred la conştiinţă, urecheatul are nevoie de pârghie puternică care să-l scoată din nesimţirea sa faţă de tot ceea ce este frumos şi nobil şi să-l pună în mişcare. Această perlă care îl scoate chiar pe măgar din laşitatea sa înăscută se numeşte bacşiş. În adevăr, fără bacşiş nu poţi să faci un pas în ţara urecheaţilor. Astfel ea a şi ajuns să fie cunoscută între străini caţara bacşişurilor.
Când urecheatul nu primeşte bacşiş de la alţii ia el singur. Astfel,furtul a ajuns aici o adevărată virtuozitateşi cel mai îndemânatic în acest meşteşug se bucură şi de cea mai mare cinste între măgari.

Si acum pe mine ma duce gandul la marii filozofi, matematicieni, fizicieni precum Newton sau Einstein care au descoperit o formula si au zis ca asa este cu toata siguranta, si inca nu au fost contrazisi, au avut dreptate. Dar ganditi-va sa faci o teorie despre un grup de oameni (omul fiind cea mai schimbatoare variabila) si peste 100 de ani sa ai inca dreptate. Ce zice asta despre Stefan, un om fara doar si poate genial, dar mai ales ce zice asta despre noi romanii si despre evolutia noastra in societate de-a lungul timpului?, rusine…rusine la toti cei care nu fac ceva pentru a combate teoria lui Stefan Zeletin!

un sir urias de “putregaciuni”, da in primul rand ideea ca e prea tarziu sa schimbi ceva, sau prea bine cunoscuta expresie “asa ii romanu’ “. Nu frate nu asa e romanul, nu asa a fost dintotdeauna, ” 9 din 10 romani sunt resemnati” asta ne termina, faptul ca daca este 1 “mar putred” intre 9 “mere bune” respectivele 9 isi accepta soarta, asteapta sa le prinda putregaiul. Asta ne trage in jos, nimeni nu mai lupta pentru nimic, cine poate sa plece se cara iar cei ce nu au posibilitatea de a emigra spre tarile calde stau ca vacile la abator si mai fac o gluma, cum se duce romania ” pe fosh “, chiar inainte ca pumnalul sa intre in inima.
Daca tineti minte, acus cativa ani, ne ziceau parintii si bunicii : ” voi sunteti viitorul, voi trebuie sa faceti cea ce noi nu am putut!”. Exact la chestia asta ma refeream, nu doar ca nu face nimeni nimic si ca se paseaza altora, dar chiar copiilor!?, ce vina au ei pentru ratarile parintilor, si de ce sa traga ei cand inca parintii sunt in viata. “noi nu am putut!” la naiba cu asta, nu ai putut mai incerci, inca o data si inca o data pana la moarte. Unde e mama lui Stefan cel Mare la noi in tara? cine sa ne zica ” … de esti tu acela, te du inapoi si-ti va fi mormantul incununat cu flori.” CINE!?!? daca pana si cei batrani paseaza greul pe umeri firavi ai tinerilor lor copii sau nepoti?
Ceva e putred in Romania, cred ca suntem fiecare dintre noi putrezi pana la os! Dar maduva… maduva e vie! si trebuie sa luptam fiecare dintre noi cu mic, cu mare, cu tanar, cu batran, cu print, cu cersetor. Nu altii, nu maine, ci AZI noi  TOTI!